« Google expired, suggests burritos for breakfast | Main | MacBook Pro and the ending of an era »
December 30, 2005
Povestiri fantastice din trenul polar tras de pinguini.
Partea a I-a: "Scaunele"
Prolog: Un vagon de tren, undeva aproape, acum nu foarte mult timp, de fapt chiar in galaxia noastra.
Afara apune soarele si razele acestuia incalzesc masa din vagon, pe care o serie de carti scorojite, scrumiere si borcane cu muraturi se bat pentru loc. In trenul polar tras de pinguini este cald si bine, iar acest lucru este o certitudine verificata si rasverificata, nu in ultimul rand confirmata (si reconfirmata) mai ales de numarul mare pasageri dar si de entuziasmul cu care acestia discuta subiectele zilei - noile vagoane 2/6/15, povesti cu vulpi, dinozauri si alte vietuitoare nemaiauzite de prin tarile pe unde trece trenul.
Intre timp, pinguinii torc la eficienta maxima si trenul avanseaza cu viteza pe traseu. La un moment dat, depasim trenul cu doua mii si una de ferestre, care sta intepenit intr-o gara parasita. Cele 2000 si una de ferestre sunt in mare pare crapate si rotile sunt ruginite. Cativa calatori, parca nevenindu-le sa creada ca trenul nu mai este operational, stau in vagoane si se uita pe geam, la noi, la cer, la ferestre, la tavan, la podea sau chiar si in oglinda. Unii sunt oarecum speriati si un pic nedumeriti. Altii se uita cu speranta la ecranele din vagon, insa mesajul albastru este incremenit in eternitate si nu se gaseste nimeni sa dea un reset. Altii... pur si simplu dorm.
Mecanicul sef de la trenul polar tras de pinguini este insa un om foarte de treaba si opreste rapid, dupa care intoarce trenul in gara parasita:
- "BUZZZ, 5 minute pauza! Calatorii din alte trenuri se pot imbarca gratuit, fara bilet. Borcanele de muraturi sau alte contributii sunt binevenite".
Cativa calatori din trenul cu 2000 si una de ferestre - ramase acum vreo douazeci - sar de pe locuri, apuca ce gasesc de apucat si se reped afara din vagoane. In scurt timp, la usa vagonului noastru se formeaza o coada maricica.
Obosit dupa noaptea trecuta, cand vecinii de vagon au reorganizat scaunele pentru a obtine un spor de viteza prin modificarea coeficientului aerodinamic al trenului, atipesc...
Ma trezesc, deschid ochii si realizez imediat ca ceva nu este in regula. In primul rand, vagonul este gol. Asta n-ar fi o problema, totusi. Din cand in cand mecanicul sef, domnul foarte dragut din Finlanda, adauga un nou vagon la tren si calatorii amatori de senzatii tari se bulucesc care mai de care sa se mute in vagonul imbunatatit. Insa pe langa faptul ca vagonul este gol, trenul sta pe loc. Sau vagonul sta pe loc. Ma reped la usa, cobor. Pe afara, toate bune. Intamplator suntem intr-o gara, lumea face cumparaturi, se dezmorteste, schimba o vorba cu localnicii, impart schite de modificari si se uita pe la ultimele noutati de pe canalele de stiri.
Afara este cam frig, deh e deja Decembrie, asa ca ma intorc in vagon. Dau drumul la radio - surpriza. Nu merge. Dau drumul la televizor, nu merge. Dau drumul la apa, ati ghicit, nu merge nici aceasta. Ce sa se fi intamplat??
Uitandu-ma cu atentie, observ o modificare. Desi toate lucrurile sunt in ordine, versiunea de la vagon s-a schimbat. Acesta este un alt lucru normal, desigur. Stimatul domn Yu, care este managerul de vagoane, are bunul obicei sa le mai schimbe din cand in cand. De fapt, stie sa faca acest lucru asa de bine, incat uneori te poti trezi in alt vagon fara sa-ti dai seama, peste noapte, in somn! Un om foarte dragut, domnul Yu. Pe de alta parte, de ce nu merge nimic? Care sa fie problema?
Dau sa ies din vagon, in cautarea unei persoane mai pricepute in d-ale trenurilor si hop, dau nas in nas cu taietorul de serviciu. Taietorul de serviciu pare sa mestereasca ceva la incuitorile dintre vagone.
- Salut si pace, taietorule!
- Neatza fratele meu!
- Mosule, da' ce faci aici?
- Uite, modific incuietorile ca avem deja prea multe chei si nu mai au loc toate in acelasi timp. Vezi tu, cand am proiectat trenul, nu ne-am gandit ca o sa avem asa multi oameni si incuietorile nu suporta mai mult de tzashpe chei in acelasi timp.
- Marfa, sa traiesti, spor... Auzi, nu te supara, dar am si eu o problema...
- Ce problema, frate alb?
- Pai vezi, am adormit si cand m-am trezit, nea' Yu a schimbat iar vagoanele si in asta nou nu mai merge nici apa, nici radioul, nici netul, nimic, nada, zero, nil, null. Pe bune. Nu cumva ai idee de la ce e?
- Da' ce vagon ai acum?
- Pai, nu stiu, stai sa ma uit.
Ma duc, ma intorc.
- Doi - shase - paishpe - unu - o mie shase sute treizeci si septe.
- Aha. Da' ala vechi cat era?
- Nu stiu, stai sa ma uit.
Ma uit prin carnetele, gasesc.
- Doi - shase - treispe - unu - o mie cinci sute treizeci si doi...
- Hm...
Se scarpina omul nostru in cap, sa stimuleze circulatia de sub claia imensa de par, dupa care zice:
- Auzi? Dar nu cumva ai scaun in vagon din ala moale, din piele in x?
Acum, ce sa zic. Recunosc - spre rusinea mea - ca am un astfel de scaun. De fapt, am cel mai smecher scaun din tot trenul, care stie o gramada de chestii, e cel mai rapid si desigur, cel mai comod. Scaunul pentru fese in x.
- Pai cam am...
- Ha, tzeapa!
- Ce tzeapa, cum?
- Pai nu stiu cum sa-ti spun, dar azi noapte, baiatul de la SE n-avea somn si a facut niste schimbari, pe la usi.
- OK, si??
- Pai vezi, usile erau prea mici pentru calatori si le-a facut mai mari.
- Bine, bine si ce-i cu asta?
- Pai vezi tu, din pacate incuietorile vechi erau prea mici pentru usile noi.
- Bine bine, si???
- Pai a pus incuietori noi.
- Asa, bun, si ce-i cu asta, ca merge sa ma misc din vagon in vagon.
- Pai da, insa dupa ce a schimbat incuietorile, a observat ca acestea nu se leaga bine cu anumite timpuri de scaune din tren...
- Incuietorile sunt legate de scaune??
- Cam da.
- Pai si cu ce scaune nu se leaga bine?
- Pai alea in je, alea mai ridicate si... alea in x.
- !!! Pai scaunul meu e in x!
- Mda, ghinion frate. Trebuia sa-ti iei si tu scaun extins in 3 sau in 2, cum are toata lumea.
- De acord. Insa tanaru cu usile nu s-a gandit la scaune cand s-a apucat sa schimbe usile si pe urma, incuietorile?
- Deh, e si el tanar, mai nou prin tren.
- Auzi, da' ia stai. Tanarul cu usile nu e de la aia de sus, cu secu?
- Ba da, chiar el.
- Pai si... la valoarea lui, chiar nu s-a gandit??
- Cum ziceam, e si el tanar... stii cum e.
Fac o pauza, sa-mi adun gandurile. Deci situatia dupa cum urmeaza. Omu' de la usi a schimbat usile, care erau prea mari pentru incuietorile vechi, pe care le-a schimbat si pe acestea, insa incuietorile noi, care sunt direct legate de scaune, nu merg cu scaunele in x, in j si alea ridicate.
- Bun - zic eu - dar astia cu scaune incompatibile, ce ne facem?
- Ar fi doua solutii... unu, va luati scaunele si va mutati cu ele in vagonul vechi sau, va mutati pe alte scaune. Oricum, am vorbit cu oamenii de la scaune si au zis ca lucreaza la problema.
- Care problema??
- Pai de la scaune...
- Cum asa, ca am inteles ca problema e la usi, adica incuietori!
- Da, insa vezi tu, alea sunt deja puse... batute in suruburi, adica. La scaune se mai poate umbla, in plus, daca punem iar incuietorile vechi, adica usile vechi, avem problema cu cheile, adica cu calatorii.
Pus in fata faptului implinit - pardon, a incuietorii noi, nu prea ai ce sa faci. Asa ca imi iau scaunul in spate, telvizoru, pizza si borcanul cu muraturi si dau ma mut in vagonul anterior.
Din spate il aud pe amicul meu strigand: "sau poti sa astepti sa apara vagonu doi shase saishpe, care vine automat cu scaune in x compatibile cu usile...".
Plin de speranta, il intreb: "si asta cam cand apare?"
"Io stiu frate, poate... la anu'?"
In timp ce trec din vagon in vagon, observ un mesaj care se deruleaza pe pereti, in caractere micute, verzi:
Dragi calatori,
Conducerea trenului polar tras de pinguini va ureaza:
La Multi Ani! La Multi Ani! La Multi Ani! La Multi Ani!
La Multi Ani! La Multi Ani! La Multi Ani! La Multi
La Multi Ani! La Multi Ani! La Multi Ani!
La Multi Ani! La Multi Ani! La Multi Ani!
La Multi Ani! La Multi Ani! La Multi Ani!
La Multi Ani! La Multi Ani! La Multi...
La Multi Ani! La Multi Ani!
La Anu' si La Multi Ani!
PS: Orice asemanare dintre personaje, pinguini sau alte componente alte trenului polar si acest film este pur intamplatoare. Chiar este, pe bune. Serios.
Posted by Costin Raiu at December 30, 2005 10:27 PM
Comments
Trenul tras de pinguini versus trenul cu 2000 si una de ferestre @-) fascinant, ca si povestea de acum *fix* un an... Urmatoarea peste inca un an?
Posted by: Stefan T. 
at January 1, 2006 11:54 AM
> de acum *fix* un an...
Eh, sa nu intram in detalii. :)
> Urmatoarea peste inca un an?
Pai sa vedem ca cica prin zona trece si trenul alb, acela cu mere unde calatorii fumeaza pipe din rasina de mac si discuta despre ce haina se asorteaza cu geanta asortata cu pantofii asortati cu banchetele asortate cu trenul, care este - evident - asortat cu rotile, sinele, semafoarele si desigur, toate sunt asortate in final cu merele.
Posted by: Costin Raiu at January 2, 2006 3:56 PM